La Motociclista -În curs de editare

La Motociclista -În curs de editare

  • WpView
    LETTURE 375,490
  • WpVote
    Voti 1,503
  • WpPart
    Parti 5
WpMetadataReadIn corso
WpMetadataNoticeUltima pubblicazione sab, gen 2, 2016
În structura mea, adrenalina mi-e vitală precum un component ilustru şi mă agit pe locul meu sprijinându-mi coatele de genunchi. Singurul fapt căruia îi datorez scuze este iubirea, căci n-am avut timp de ea. Trag fermuarul combinezonului şi rotesc cheia în contact. Motocicleta porneşte şi îmi petrec piciorul drept dincolo de ataş. Mila asfaltului e singura ce ține sufletul încătuşat între pereții din fier şi pistoanele ce pulsează cu duritate lovind şi rănind. Citiți doar dacă sunteți dispuşi să treceți cu vederea greşelile pe care le veți întâlni. Într-un viitor îndepărtat o voi edita.
Tutti i diritti riservati
#24
adrenalina
WpChevronRight
Entra a far parte della più grande comunità di narrativa al mondoFatti consigliare le migliori storie da leggere, salva le tue preferite nella tua Biblioteca, commenta e vota per essere ancora più parte della comunità.
Illustration

Potrebbe anche piacerti

  • Ochii de gheață din adâncul zăpezii
  • VULTURII MĂRILOR. Cronicile Taberei Kazdin volumul 3
  • You are mine//J.JK//
  • Din Prostie In Poveste - Cum Sa Strici Tot Si Sa Pari Ok
  • Thalas: Căpitanul nimănui
  • El Silencio de Madrid
  • LUPII DE NOAPTE. Cronicile Taberei Kazdin, vol. 1
  • A House of Second Chances
  • ~Prințesa si Mafiotul ~
  • Elin

"Un foșnet de zăpadă călcată m-a făcut să-mi țin respirația. Am privit înspre marginea pădurii și l-am zărit. Era fința. Nu se ascundea de data asta, nu încerca să se piardă în umbre. Stătea drept, cu mantia albă fluturându-i în jur, ca și cum chiar vântul s-ar fi înclinat în fața lui. Ochii lui... îmi străpungeau sufletul. Am făcut un pas, apoi altul, coborând scările cabanei. Știam că ar trebui să trezesc pe cineva, să nu fiu singur, dar ceva mă împingea înainte. Parcă mă chema. Parcă legătura dintre noi exista cu mult înainte ca eu să pășesc în pădurea asta. -Cine... cine ești? am întrebat, vocea mea tremurând ca o frunză prinsă între furtuni. El nu a răspuns. Doar a ridicat o mână, iar în palmă s-a strâns fulg după fulg, până când zăpada a devenit o sferă străvezie, luminoasă, ca un ciob de cer înghețat. Mi-a arătat-o, și pentru un moment am avut impresia că văd ceva în ea - umbre de chipuri, ziduri de gheață, un secret ce pulsa în adâncul pădurii."

Più dettagli
WpActionLinkLinee guida sui contenuti