Für Elise

Îmi place să cred că tot ceea ce s-a întâmplat până acum în viața mea, nu și-a lăsat amprenta asupra propriei ființe...și totuși tresar la fiecare bătaie în ușă, îmi trec buricele degetelor peste tâmple de fiecare dată când mă aflu în situații stresante și încetez din a mai afișa vreun tip de expresie facială, atunci când mintea mea strigă PERICOL. Iar pe lângă toate astea, o păstrez pe mătușa Margaret la apeluri rapide, în cazul în care dau de bucluc. Nu fiindcă mi-aș face griji că aș putea sfârși ca mama, ci fiindcă doar așa sora ei poate fi împăcată cu gândul că nu poate sta cu ochii pe mine în orice clipă.
Și totuși, aveam a mă băga într-un haos de nedescris, în care mâinile mele mânjite aveau a-mi fi ultima problemă.