NUCLEUL - ENIGMA SPIONAJULUI ROMANESC (cap.30)

SNAGOV - ROMANIA. TOAMNA ANULUI 2000...
Romică Prisărescu se întorcea obosit spre vila sa din Snagov după încă o zi de muncă. Munca sa, din prezent, spre deosebire de cea de Guvernator al Fondului Naţional Român, i se părea o pierdere de timp. Nu avusese ce face. Trebuise să accepte oferta preşedintelui Alexandru Cornescu de a ocupa funcţia de prim-ministru al României. Oare, din această nouă poziţie, reuşea el, eternul guvernator al FNR, să se implice şi mai mult în realizarea proiectelor stăpânilor săi de la Roma şi Washington?! Posibil, gândi Romică. Doar stăpânii mei sunt cei mai buni atunci când vine vorba de făcut strategii. Cu România nu fusese greu. Chiar deloc. Nişte animale înfometate. Ajunsese destul de rapid la vila sa din Snagov. Se simţea excelent aici. În livada sa cu parfum îmbietor de struguri.
SPP-ul îşi făcuse treaba. Se strecuraseră destul de dibaci printre vehiculele din traficul aglomerat al capitalei. Desigur, ajutaţi şi de sirenele inconfundabile ale limuzinelor negre şi elegante. Palatul Victoria îl enerva. La fel şi ceilalţi ocupanţi, cu excepţia celor pe care îi luase în cabinetul său, alături de el. Erau acolo mulţi prieteni. Printre ei şi Adrian Tomescu, ministrul transporturilor, şi mulţi alţii. Gheorghe Virilescu era deosebit. Cândva, pe vremea răposatului, studiaseră şi lucraseră cam în aceleaşi locuri. Şi ce locuri. Ce amintiri. Acum, din poziţia sa de mare secretar general, de grad 33, în ritul scoţian din România, îl putea ajuta pe Romică în multe alte privinţe. Iar Romică nu-şi uita niciodată prietenii...