Tu unde te ascunzi la dezlănțuirea iadului?
Pământul și tot ceea ce cunoșteau era acum distrus, sub mormintele de cenușă și plumb. Se credea că odată cu sfârșirea celui de al Treilea Război Mondial și rasa umană va rămâne în istorie cu el. Imperiul de sub pământ e singura strajă pe care o mai aveau. Cei o mie două sute de rămași erau ultima speranță a omenirii, dar nu era și cei aleși de la început. Cei de cea mai joasă speță primise darul vieții, dar și coșmarul supraviețuirii.
O societate ce renaște sub cavourile celor de la suprafață, obturată între cei patru pereți rigizi ai buncărului nu face decât să decadă pe zi ce trece. Credința deșertică cum că pământul ar putea fi locuibil, îi aduce tot mai aproape de stingere.
Printre regulile domniei pe care cei din jur sunt instruiți să le accepte fără să crâcnească, Nemesis este aruncată în brațele tronului. Femeia ce se joacă de-a Dumnezeu printre oameni după propriile sale reguli, îi frapează atât pe oameni cât și pe sine.
Li s-a spus că totul este pentru continuarea rasei umane, dar greșeau. Rasa umană s-a încheiat odată cu războiul, pentru că nimic din ei nu mai era uman.
Tu îl poți ierta pe diavol?