Focul viu

"Simt cum îmi arde pielea
Dar nu mă plâng
Merit ca valuri de durere să mă acapareze
Merit să ard!
Pentru toate greșelile făcute de-alungul anilor
Și pentru durerile provocate altora
Dar o dată cu mine să ardă si ei
În acest foc viu fără scăpare
Cei ce ma-u rănit, durere lor să fie de șapte ori mai mare.

Toți îi știau numele dar nimeni nu avea destul curaj să îl rostească. Nu ii cunoșteau chipul pentru că nu aveau curaj să îl privească.
- Prezenta lui inspira haosul ce zace în inima lui neagră si goala.
Hera proaspăt ieșit din penitenciar are de gând să aducă haosul în viața Tatianei, fosta lui iubit superficiala care la condamnat la 15 ani de închisoare.
Dragostea la închis în penitenciar, el a ales să ii aducă lumea la picioare furând dar legea nu ține cont de dragoste