- și acum.. ce vei face?
- plec..
- poți rămâne puțin?
- îmhî, aș putea
Îi zâmbesc iar apoi mă așez pe jos, rezemându-mă de acea bordură și, trăgându-l mai aproape, îl așez în brațele mele, strângându-l puternic spre mine
- nu fi trist, poate ne vom mai vedea..
- și dacă nu?
- îți promit că ne vom vedea
- când?
- nu știu.. în viitor
- nu mă vei uita, nu?
- niciodată
- hai să stăm așa pentru totdeauna
- ar fi imposibil
- știu, dar îmi place prea mult, mult prea mult
- și mie..
- atunci să stăm așa
- dar nu putem pentru totdeauna
- eu pot, pot sta aici până la sfârșitul vieți mele și nu doar pentru că ar putea fi aproape ci pentru că sunt obsedat, nu vreau să plec, nu mă obliga, te rog
- îmi pare rău dar trebuie
- atunci.. să ne luăm rămas bun..
Îl privesc trist apoi îl sărut, un sărut care ar putea cuprinde mii de altele dar care care se simte doar pe jumătate, timpul era prea scurt..
El se ridică, zâmbindu-mi poate pentru ultima dată
- te iubesc enorm
- și eu, mai mult decât ți-ai putea imagina, șoptește, neputând vorbi tare din cauza că ar fi izbucnit în plâns, iar apoi dispăruse.. lăsându-mă în acel întuneric ce se lăsa încet, și înecat în lacrimi, fără voce și cu inima care parcă s-a oprit pentru un moment când m-am găsit singur..
🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁
𝔸𝕔𝕠𝕝𝕠 𝕦𝕟𝕕𝕖 𝕔𝕖𝕣𝕦𝕝 ș𝕚 𝕡ă𝕞â𝕟𝕥𝕦𝕝 𝕤𝕖 î𝕟𝕥â𝕝𝕟𝕖𝕤𝕔 𝕧𝕒 𝕗𝕚 𝕦𝕟 𝕝𝕠𝕔 𝕕𝕠𝕒𝕣 𝕒𝕝 𝕟𝕠𝕤𝕥𝕣𝕦🍁
🍁🍁Yoongi - top🍁
🍁Jimin - bottom🍁Todos os Direitos Reservados