Pictură

Mirosul lui era imprimat în perna ei. Parfumul balsamului său încă îi mângâia pielea la fiecare mișcare. Nu renunțase nici acum, după 5 ani, la șamponul lui și nu avea de gând să o facă prea curând. Încă îi simțea respirația fierbinte pe umăru-i descoperit de așternuturi și broboanele de sudoare încă îi mângâiau spatele la fiecare amintire a atingerii a frunții lui de pielea ei înfierbântată și dornică.
Buzele lui. Nu putea scăpa de curentul ce o traversa când își amintea moliciunea, dulceața, umezeala și senzualitatea buzelor lui ce o alintau în fiecare dimineață în mirosul de piele udă combinată cu cea de cafea fierbinte. Era încă a lui, și știa asta. Dar era prea târziu. Tabloul fusese pictat. Terminat și așezat deja la vânzare, iar ea nu mai putea face nimic, nu după ce fusese deja vândut și separat de inima și trupul ei ce acum tânjeau după mângâierea ochilor săi pe obrajii-i brăzdați de lacrimi, iar pensula spălată și aruncată într-un colț, uitat, de cameră.

All right reserved © Copyright © 2015 by IuliaIB