Viata mea e ca un puzzel ce se destrama.
Ma-nfior de teama,
Cind vad ca timpul nu asteapta
Si greselile nu-ti iarta.
De ce sunt atit de trista Si ma simt istovita?
De ce scriu aceste rinduri
Si am anarhice ginduri?
Sentimente aruncate ca pe zaruri,
Fara prea multe daruri.
Povesti de amor,
Care si acum mai dor.
Prietenii care se uita,
Agitatie multa,
Cind nu stii ce viitor sa alegi,
Cind nu vrei de trecut sa te deslegi.
Nestiute secrete,
Intrebari pertinente,
Pline de ceata
Expresiile de pe fata.
Bolnav de amintiri,
Abia de mai respiri.
Am fost copil,
Dar n-am ramas copil.
Nimic nu dureaza o eternitate,
Viata, nu e scaldata doar in stropi de bunatate.
Lumea, e ca al unui trandafir - spin,
Ea, imparte si venin.