Cei care am fost cândva

Viața are un mod ciudat de a-ți arăta că cicatricile nu sunt decât rănile care nu se vor vindeca niciodată atâta timp cât nu faci pace cu trecutul.

Imogen și Noel nu își mai vorbesc din clasa a zecea, dar asta nu înseamnă că au uitat unul de celălalt. Și oare cum poți uita o persoană pe care o cunoșteai încă de când învățai să te legi la șireturi?

Uși închise și vise spulberate, de asta a avut parte Imogen în ultimii ani. După multe încercări eșuate și multe ghinioane, soarta o aduce în orașul în care a jurat că nu se va mai întoarce niciodată.

Viața nu e frumoasă pentru toți, de fapt nu e frumoasă pentru nimeni în totalitate. Noel știe asta cel mai bine, pentru că oricât de mult a încercat, nu a scăpat de umbrele trecutului. Cu toate că a ajuns unde și-a propus, simte că o bucată mare din puzzle lipsește și nu știe unde să caute piesele.

O iubire spulberată care a lăsat răni adânci în urmă. Și oare poți repara o inimă sfărâmată lipind-o cu plasturi?