Toate acele măști

Îl numim destin și-l asociem cu cele mai frumoase lucuri din viață. ' A fost destinul cel care a făcut să ne întâlnim'. 'A fost destinul cel care a făcut să iau decizia aceea'. ' A fost destinul cel care a făcut să am parte de toate acestea'.
Pentru ea, destinul nu există, iar dacă o face este ceva de-a dreptul macarbu. Pentru ea, ' destinul a făcut să rămână singură'. Dar nu crede în el. Nu crede în întâlniri întâmplătoare și nici în evenimente create de ceva mai presus decât voința umană. Credințele ei sunt teribil de îndoielnice pentru că, în fond, nu crede în nimic și în nimeni. Nu mai are în cine/ce să creadă.
Sau are?