Moralitate, virtute și alți amanți 🔞

Și atunci o văzusem. O gustasem. O simțisem. Era cea mai frumoasă femeie în acea nenorocită clipă, și eram convins că aș fi fost gata să fac totul pentru ea. Dar la ce bun... după ce îi zdrobisem inima și îi călcasem încrederea în picioare în repetate rânduri. Totuși, prin nu știu ce minune, mă dorea oricum. Mă iertase oricum. M-a ales oricum. Știam că nu poate fi nimic mai puternic decât rațiunea, decât ura ce-ți încleșta inima și-ți răscolea cele mai fierbinți pofte. Dar nu erau orice pofte. Nu era desfrânarea trupului meu de muritor, împotriva perfecțiunii acelei femei, ci o dorință însetată de răzbunare, a ei, către sufletul meu, prin iertare. Aș fi preferat să mă respingă, meritam, și aș fi acceptat bucuros pedeapsa indiferenței. Dar să mă ierte? Nici eu nu-s atât de egoist încât să cred că mi se cuvine asta.

conținut destinat adulților