POEZII NATURALE

Nefiind deranjat de nimeni, singurul meu neuron se lăfăie liniștit în imensitatea cutiei craniene. Din când în când, își aduce aminte că există în acest Univers și creează lucruri inimaginabile cu scopul de a impresiona pe toți din parcare. Numai că...parcarea este goală.
Așa că, din spirit de solidaritate cu neuronul Gică, m-am hotărât să-l ajut puțin. În paginile de mai jos, puse la dispoziție de măritul Internet, voi încerca să cuprind o părticică din vasta operă de artă creată de-a lungul timpului de către Gică.
P.S. Sper să-mi mulțumească la un moment dat.
Pace vouă!