« timpul care nu ne-a mai ajuns » este o colecție de versuri despre absență, dor și momentele pe care le-am lăsat să treacă, crezând că vor dura pentru totdeauna. e despre priviri pierdute în amurg, despre cuvinte rămase pe jumătate rostite, despre drumuri care s-au oprit înainte de a deveni destinații. 2025, ©️sofijaares | poetry

Poezie, proză, freestyle, versuri, rime Fragmente din viața mea o mulțime

Simple Poezii pictate de un om inexistent #1 Filosofie - 08.08.2018 Primul volum

Câteodată mă simt de parcă sunt însuși plodul lui Mihai Eminescu și mă apucă dorinta de a scrie poezii. Unica problemă este că ale mele, comparativ cu ale lui, duc lipsă de logică, devenind automat cele mai dubioase chestii citite de omenire, dar aia e, poate peste 50 de ani or să se studieze la școala de kpoperi aceste "mirobolante capodopere literare" scrise de un copil de 14 ani fără viață socială. Copertă făcută de @mate__

Descrieri ale peisajelor naturale și cele ale peisajelor sufletești în versuri

„Îmi visez sfârșitul iar și iar în noapte Căci doar atunci mă pot odihni Și aștept încă somnul cel de moarte Ca orice simț să nu mai simtă nimic." Volum de poezii despre cum mă pierd încet și sigur. Coperta a fost realizată de @qwShiro.

Bună! Aici vor fii tot poeme așa ca în Orizontul Poeziei. Enjoy🤗💗

„Fragmente de suflet" este o colecție de poezii care îmbrățișează tăcerea dintre cuvinte, furtunile interioare și micile izbucniri de emoție. Fiecare vers reflectă o stare, o gândire profundă, o luptă între dorință și regret, între iubire și renunțare. În aceste fragmente, cuvintele nu doar că sunt rostite, ci trăiesc și respiră, fiind martori ai momentelor în care inima se frânge sau se ridică. Aici vei găsi povești de iubire nespusă, de durere tăcută și de visuri nesfârșite, toate adunate sub forma unor poezii care vor atinge acele unghiuri ascunse ale sufletului tău.

Într-o lume în care iubirea și pierderea dansează într-un echilibru fragil, „ Lacrima timpului"este o colecție de poezii ce explorează cele mai profunde trăiri umane-dragostea care arde, absența care sfâșie, dorul care nu se stinge niciodată. Versurile din această carte sunt o confesiune a inimii, o călătorie prin melancolie, speranță și regrete, unde fiecare cuvânt devine o amprentă pe suflet. Fiecare poezie este un memento al efemerității, o fărâmă de amintire, un strigăt mut către trecut. Cititorul va simți cum iubirea se transformă în abis, cum tăcerea devine o prezență copleșitoare, iar pierderea-un profesor nemilos al vieții. Însă, dincolo de suferință, există și o lumină difuză, o speranță fragilă că din ruinele unui vis spulberat poate înflori ceva nou. „Lacrima timpului" este mai mult decât o colecție de poezii; este o oglindă a sufletului rănit, un testament al iubirilor care au fost și nu vor mai fi. O carte pentru cei care au simțit dorul, pentru cei care cunosc gustul lacrimilor și pentru cei care încă mai cred că, în ciuda tuturor durerilor, frumusețea poate fi găsită chiar și în cele mai întunecate colțuri ale inimii.

Pisicile albe simbolizează puritatea și inocența, atât de simple și atât de perfecte în același timp. Poate că a fi simplu deja înseamnă a avea totul. Însă oamenii vor căuta perfecțiunea în cel mai mic colț de lume, vor fi atât de atrași de ea, încât vor căuta orice defect posibil, doar ca să o distrugă. Pentru că noi, oamenii, nu vedem perfecțiunea așa cum este ea. Iar doar un volum de poezii din partea mea nu ar fi fost de ajuns. Și poate nici acesta nu va fi.