Ganduri risipite

POEZIIII

Bandaje pentru sufletele nefericite cărora le place să se cufunde în nopțile întunecate

Acest volum de poezii este dedicat sufletului neînțeles, a minții profunde care se identifică cu arta, în orice formă. Aceste poezii prezintă etapele unei iubiri neînțelese și sentimentele care răsar din aceasta. Ideea mea a luat naștere în anul 2017, când am început a scrie pentru a-mi goli mintea de gânduri apăsătoare și sufletul de sentimente grele. De atunci, m-am îndrăgostit adânc de mesajele care se pot transmite prin simpla scriere. Vreau să mulțumesc oamenilor importanți din viața mea, fără de care nu s-ar fi putut croi acest vis. Au avut un impact imens asupra tot ce este scris aici. Îți mulțumesc ție, că citești.

Urmele mele-nsângerate rămân unde sunt puse, Ca mărturia sufletului meu să stea-n istorii, Ca multele dureri ce am lăsat nespuse, Să se ascundă-n umbra nefericitei glorii. ( "Glorios" din volumul " Despre orice... Altceva ")

Un mic loc unde îmi pot depozita micile mele scenarii, fie ele amuzante, triste, originale sau doar existente.

Un drum prin inimă și minte. Un monolog al inimii și al sufletului, o confesiune despre iubire, viață, căutări și pierderi. Despre curaj și vulnerabilitate, despre liniște și furtuni, despre cum rămâi întreg atunci când viața îți cere bucăți din tine. Dincolo de reflecții, această carte este o colecție de povești desprinse din viața de zi cu zi. Un amestec de întâmplări, paradoxuri și trăiri în care măștile cad, iar adevărul rămâne gol-goluț. Sunt fragmente decupate din realitatea noastră comună, momente banale și sentimente colective care ne unesc sau ne despart, scrise pentru a pune o oglindă în fața lumii. O călătorie prin întrebări fără răspuns, prin dorințe și regrete, prin clipe care ne schimbă și oameni care ne marchează. Pentru cei care știu că nu există un singur adevăr, ci milioane de feluri în care putem iubi, cădea și renaște... acestea sunt doar câteva Fragmente din noi.

„În liniștea gândurilor" este o călătorie poetică prin universul interior al sufletului, unde emoțiile se nasc și se transformă în reflecții profunde asupra vieții, iubirii, durerii, speranței, familiei etc. Acest ciclu vorbește despre zbuciumul tăcut al inimii, despre momentele când gândurile devin ecouri în tăcere, dar și despre puterea de a găsi lumină în cele mai întunecate clipe. Poeziile aduc în prim-plan fragilitatea umană și curajul de a continua, invitând cititorul să-și asculte propria liniște și să se regăsească în rostirea sinceră a trăirilor.

Piesele mele

Încă rămân numai un om, Care te simte și te poartă, În toată noaptea fără somn, Și-n viața asta... și-ntr-o altă...

Cele mai frumoase poezii