"Prima iubire nu se uită niciodată."

De câte ori ai auzit asta? Și, până la urmă, nu trebuie să o auzi, ca să o știi. Îți stă gravat într-un colțișor accesibil doar ție. Ai fost însemnat, acum mult mult timp, cu fierul încins pe inimă, să-ți amintești veșnic de primul om pe care l-ai iubit.

Prima iubire nu înseamnă primul sărut dăruit cuiva, ci sărutul în care ți-ai pus tot sufletul. Nu înseamnă prima noapte de dragoste, ci acea noapte care-ai fi vrut să dureze un veac.

Poate că primul om pe care-l iubești este singurul căruia îi dăruiești totul. Din inocență, din neștiință sau din prea mult avânt. Nu e relevant de ce o faci, ci însăși faptul că o faci. Pentru că niciodată după aceasta nu te vei mai arunca cu capul înainte fără să te gândești la asta. Niciodată nu vei mai avea aceeași încredere în doi ochi, indiferent de culoarea lor. Niciodată nu vei crede despre niște minciuni, mai mari sau mai mici, că sunt cele mai sincere adevăruri.

Poate că prima iubire este persona la care va rămâne veșnic o bucățică din inima