Vicii Primare

Vicii Primare

  • WpView
    Reads 582,989
  • WpVote
    Votes 37,299
  • WpPart
    Parts 61
WpMetadataReadComplete Wed, Jan 6, 2016
Lavinia Arhire este o simplă studentă în primul an la facultatea de jurnalism și aspiră să ajungă cineva cunoscut în viitor. Viața ei este relativ liniștită, până ajunge în Iași și începe să-și facă prieteni. Aici, ea începe să se maturizeze și evoluează ca și om, mulțumită celor din jur, reușind să se facă plăcută de oricine. Este o poveste amuzantă de dragoste cu năbădăi și despre prietenii care se leagă pe viață. Fiind că Wattpad-ul mi-a catalogat povestea ca fiind pentru adulți, veți întâlni, pe ici, pe colo, limbaj licențios și scene necenzurate. Sper să vă placă și vă aștept cu o părere! *Capitolele sunt needitate. Îmi cer scuze anticipat pentru asta!
All Rights Reserved
#960
iubire
WpChevronRight
Join the largest storytelling communityGet personalized story recommendations, save your favourites to your library, and comment and vote to grow your community.
Illustration

You may also like

  • Volumul.2/Sub Privirea Rivalilor.
  • Suflete în derivă |FINALIZATĂ|
  • Celeste - Între libertate și datorie
  • Mafioată fără intenție•••(FINALIZATĂ)•••
  • Capul mafiei  - Prima parte
  • Perechi moarte
  • Aimee: Soldați În Războiul Iubirii
  • NOI
  • Sub legea străzii
  • Golanul (+18)

"Am tremurat puțin - nu de frică, de anticipare. Am simțit cum sacoul lui alunecă încet de pe umeri - el nu s-a împotrivit. -Nu trebuie să faci nimic anume, Beast. - a zis el în timp ce mâinile lui îmi găseau talia. -Azi nu e repetiție. N-are scenariu. -Știu... - am murmurind. -Doar vreau să nu uit că „da-ul" ăla nu a fost doar azi. A fost ieri. Şi mâine. Şi am vrea mereu-mereu. Magnus ma sărutat pe buze - lung, adânc, și apoi s-a tras ușor înapoi. -Atunci să ne începem „mereu" acum? Am înghițit și am zâmbit. -Acum. Şi l-am tras spre mine, în brațele lui - nu eram doar mire şi mire, eram doi oameni care voiau să-şi spună... că nu doar îşi aparţin, ci se aleg. Pe fundal, fereastra lăsa să intre un pic de lumină albastră de noapte, iar sunetul distant al valurilor ne amintea de plajă. Dar în apartamentul acela era doar el și eu. -Magnus? -Da, Beast? -Promiți că urmează şi „diminineaţa"? El a râs. -Mă ţin de cuvânt. Şi atunci am închis ochii şi m-am lăsat să simt. Sacoul lui aluneca, inelul meu pulsa ușor, şi inima mea? Era acasă."

More details
WpActionLinkContent Guidelines