Magazin de Sinucideri

Tânăra se plimba în frigul din februarie cu zăpada zdrobită sub picioare, arătând lașă, dar hotărâtă la frânghia pe care o ținea în mâini. Plângând și scâncind, voia să atârne durerea care era strâns procesată în mijlocul inimii pe frânghia pe care o ținea în mâini împreună cu el însuși. Era ca și cum ar fi fost pictura unui pictor neterminat, părea că a terminat pictura la fel cum pictorul începea să mâzgălească ceva frumos în viața sa. A călătorit din oraș în oraș, a intrat în magazinul de sinucideri cu un zâmbet obosit pe față pentru a găsi jucăria morții sale, dar nu a găsit ceea ce își dorea. S-a îndepărtat departe de casă pentru a încerca o cale a morții despre care auzise multe, a găsit acea stâncă decorată cu mare, unde nici măcar senzația proastă a morții nu era suficientă pentru a o face să-și piardă frumusețea, până când un bătrân a vrut să-i ofere o ceașcă de ceai. Dar de data aceasta tânăra din fața lui s-a dovedit a fi un echipament, chiar dacă Don Ritchie a încercat să o descurajeze de la sinucidere oferind ceai fetei până dimineața, situația nu s-a îmbunătățit.

"Spiritul sinuciderii nu este altceva decât un sfârșit dulce pentru decedat. "