Hashira al mortii
- Reads 230
- Votes 10
- Parts 11
Complete Mon, May 8, 2023
Un proiect facut la misto timp de trei seri
E vorba despre un Hashira nou pe nume Andreas foloeste respiratia mortii.
Cartea are si final, deci spor la citit si sper sa va placa
All Rights Reserved
#1
demonslayer
Join the largest storytelling communityGet personalized story recommendations, save your favourites to your library, and comment and vote to grow your community.
You may also like
Ochii de gheață din adâncul zăpezii
"Un foșnet de zăpadă călcată m-a făcut să-mi țin respirația. Am privit înspre marginea pădurii și l-am zărit. Era fința. Nu se ascundea de data asta, nu încerca să se piardă în umbre. Stătea drept, cu mantia albă fluturându-i în jur, ca și cum chiar vântul s-ar fi înclinat în fața lui. Ochii lui... îmi străpungeau sufletul. Am făcut un pas, apoi altul, coborând scările cabanei. Știam că ar trebui să trezesc pe cineva, să nu fiu singur, dar ceva mă împingea înainte. Parcă mă chema. Parcă legătura dintre noi exista cu mult înainte ca eu să pășesc în pădurea asta. -Cine... cine ești? am întrebat, vocea mea tremurând ca o frunză prinsă între furtuni. El nu a răspuns. Doar a ridicat o mână, iar în palmă s-a strâns fulg după fulg, până când zăpada a devenit o sferă străvezie, luminoasă, ca un ciob de cer înghețat. Mi-a arătat-o, și pentru un moment am avut impresia că văd ceva în ea - umbre de chipuri, ziduri de gheață, un secret ce pulsa în adâncul pădurii."Complete
O Poveste Handicapata (CreepyPasta)
VULTURII MĂRILOR. Cronicile Taberei Kazdin volumul 3
"- Atunci, ai vreo problemă cu mine? - Te șochează asta, Alteță?! Sau ai cumva impresia că toată lumea se învârte în jurul tău? Ghici ce, Ildris Nasir! Ești doar un prinț înțepat, iar eu nu mă pot preface că te plac! - Nu mă șochează chiar deloc. Nu putem fi toți Ivonne DeSilva, Steaua Kadarei, preferata poporului. În mod normal aș trece peste asta, dar ceva din liniștea lui mă zgândărește groaznic, așa că decid să fiu arogantă și răutăcioasă la rândul meu. - Nu, nu putem fi toți Steaua Kadarei, repet cu răceală. Unii dintre noi vor fi mereu neciopliți și fără farmec. Mă descurc sigură de aici!" [As you know... povestea lui Ildris ❤️]Complete
FREYA - Volumul I
În satul Greenhaven, unde liniștea domnește de peste două sute de ani și nimic rău nu pare să atingă hotarele sale, o fetiță este găsită la rădăcina unui copac bătrân, în inima pădurii. Abandonată, dar straniu de liniștită, cu ochi de un albastru nepământean, ea este primită într-o familie care jură să o iubească drept copil al lor. Numele ei este Freya. Anii trec, iar copilul crescut în pace începe să simtă că ceva o leagă de pădurea din care a fost adusă. Umbrele devin mai adânci, visele mai tulburătoare, iar liniștea Greenhavenului începe să se fisureze sub semne pe care nimeni nu le poate explica. Cine a lăsat-o acolo? De ce nu a plâns? Și ce se va întâmpla când trecutul va veni să o revendice? Primul volum al seriei Freya deschide porțile unei povești despre destin, familie și forțele ascunse care pândesc dincolo de marginea pădurii. Iar acesta este doar începutul.Complete
RAPITORUL MEU
Cititi si vedeti :) Sper sa va placa prima carte facuta de mine. Cartea in curs de editare!!
COLIZIUNE
Unii oameni sunt făcuți să se salveze. Noi am fost făcuți să ne mistuim. Ea a pășit în bârlogul lupilor purtând albul unei rugăciuni, dar până la răsărit, rochia ei a învățat culoarea păcatului. Se spune că în întuneric toate formele devin una, însă între pereții reci ai acelui subsol, ea a descoperit că până și moartea are un chip frumos. Un chip cu părul răvășit și ochi care au uitat să mai caute iertarea. El nu este un salvator. Este monstrul care a învățat să poarte costum, bărbatul care mânuiește tăcerea la fel de letal ca pe propria armă. În lumea lui, sentimentele sunt gloanțe oarbe, iar mila este o sentință la moarte. Când puritatea ei se lovește de brutalitatea lui, nu are loc o poveste de dragoste. Are loc o *coliziune*. Un impact violent din care nimeni nu iese întreg, unde inimile nu bat la unison, ci sângerează în același ritm. În jocul lor, cine trage primul câștigă viața. Cine iubește primul, pierde totul. Ea a fost scânteia. El a fost benzina. Împreună, au devenit incendiul care a ars iadul din temelii.
~Prințesa si Mafiotul ~
Sophia Wylhelmina Adelaide -Prințesă. Aceasta vrea sa fugă de responsabilitatea regală, cerând părinților ca înainte să fie încoronată ca regină să poată trăi un an ca persoana normală, parintii acceptă greu asta și îi îngreunează situația. Black Aiden Dylan Eynwanderer. -baiat rau, sef de mafie, arogant, egoist, narcisist si insetat de putere. Se v-a acomoda Sophia cu noua ei viață? Ce se intampla cand cei doi se întâlnesc? Carte in curs de editare!!! 4 martie 2020
El Silencio de Madrid
Matthias Conrad nu este un bărbat obișnuit. Liderul celei mai temute mafii spaniole, El Silencio, controlează din umbră traficul de arme, politicieni corupți și destine zdrobite. Frig, cruzime și un cod nescris de tăcere îi guvernează lumea. Catalina Reyes este o tânără care nu ar fi trebuit să știe niciodată prea multe. Dar o noapte i-a schimbat viața pentru totdeauna: a văzut ceva ce nu trebuia. Acum, prizonieră în palatul întunecat al lui Matthias, lupta ei pentru libertate devine un joc periculos între frică, putere și dorința tulburătoare ce se naște între ei. „El Silencio de Madrid" este o poveste despre umbre, iubiri interzise și prețul plătit când două lumi colidă. O călătorie în inima întunericului, unde nimeni nu scapă neatins.
"Un foșnet de zăpadă călcată m-a făcut să-mi țin respirația. Am privit înspre marginea pădurii și l-am zărit. Era fința. Nu se ascundea de data asta, nu încerca să se piardă în umbre. Stătea drept, cu mantia albă fluturându-i în jur, ca și cum chiar vântul s-ar fi înclinat în fața lui. Ochii lui... îmi străpungeau sufletul. Am făcut un pas, apoi altul, coborând scările cabanei. Știam că ar trebui să trezesc pe cineva, să nu fiu singur, dar ceva mă împingea înainte. Parcă mă chema. Parcă legătura dintre noi exista cu mult înainte ca eu să pășesc în pădurea asta. -Cine... cine ești? am întrebat, vocea mea tremurând ca o frunză prinsă între furtuni. El nu a răspuns. Doar a ridicat o mână, iar în palmă s-a strâns fulg după fulg, până când zăpada a devenit o sferă străvezie, luminoasă, ca un ciob de cer înghețat. Mi-a arătat-o, și pentru un moment am avut impresia că văd ceva în ea - umbre de chipuri, ziduri de gheață, un secret ce pulsa în adâncul pădurii."
More detailsContent Guidelines