Cu Dragoste....

Când Alisa nu mai crede în dragoste, destinul îi scoate în cale bărbatul care o va face sa creadă din nou.

-Ce s-a întâmplat, ești bine?
-Mda, sunt bine...
-Nu așa pare de aici. Serios, ce se întâmplă?
Încep sa îmi curgă lacrimile pe obrajii deși ma abțin cu greu să nu plang și în momentul acela simt ca nu mai pot...
-Se întâmplă ca viața mea este un dezastru, trec printr-un divorț și nu mai am pe nimeni. Ești mulțumit de răspunsul meu? Ma ridic imediat și o iau în graba spre poteca care duce în pădure. Bariș ma urmărește iar eu grăbesc și mai tare pasul. Când trec de limita complexului și întru în pădure, ma apuca de brat, ma întoarce cu fața spre el și ma lipesc cu spatele de trunchiul unui copac gros cu crengile aplecate de la zapada grea. Ma privește în ochi dar nu zice nimic... închid ochii ca să opresc lacrimile care nu mai se termină și simt cum mâna lui calda îmi atinge ușor obrazul stâng și îmi șterge lacrimile. Întinde apoi și cealaltă mâna și îmi cuprinde fața în palme. Atingerea mâinilor lui ma arde pe piele și îmi da furnicături pe spate și simt ca am rămas fără aer în plămâni.
Deschid ochii și vad cum pupilele ii s-au dilatat iar chipul lui s-a aprins ca o flacără. Rămânem așa un timp, nu știu dacă secunde sau minute și apoi se apleacă ușor și ma sărută...