Calatorie

Copyright@2015 Adrian Cutinov
Este interzisa reproducerea oricarui fragment fara acordul scris al autorului

"O frunză care îşi pune întrebări despre adevărata ei menire, este purtată de vânt in cele mai imprevizibile situaţii de viaţă pentru a primi răspunsuri prin cea mai bună metodă: experienţa directă!

În timp ce vei citi această carte, o stare de plutire te va cuprinde şi te va face să înţelegi că adevărata noastră sursă şi esenţă este IUBIREA.
Nu trebuie să faci nimic special! Nu trebuie să te opui cu nimic! Trebuie doar să citeşti şi să laşi natura să-şi urmeze cursul.

Exact ca o frunză în bătaia vântului, lipsită de vanitate!"

“Autorul”

Fragment:

“Dansatorii s-au privit îndelung şi apoi au început un joc de dominare, asemănător dansului cocorilor. Niciunul din ei nu dădea impresia că ar putea ceda in această viaţă.
Când îşi atingeau corpurile, se putea simţi o pasiune intensă degajată din fiinţa celor doi.
Se simţea în acest dans o incredibilă dorinţă senzuală, dar in acelaşi timp si o puternică respingere pentru a nu lăsa să se vadă niciun semn de slăbiciune.
Primul care ar fi cedat, ar fi pierdut. Şi totuşi, nevoia de a se contopi unul cu celălalt era de nedescris. La anumite mişcări mai lascive, femeia lăsa să iasă de sub rochie, sub privirile pline de emoţie ale spectatorilor nişte picioare superbe.

Gleznele fine erau sprijinite în nişte pantofi transparenţi cu tocuri înalte şi foarte subţiri, pantofi în care dansatoarea se mişca angelic. În natura celor doi se putea defini arhetipul feminin care este mereu în căutarea arhetipului masculin, intr-o dorinţă ancestrală de uniune. Privirile dansatorilor se căutau cu nesaţ, indiferent de mişcarea abordată de trupul lor.
Era ceva incredibil. Dansau ca şi când întreaga lor viaţă depindea de asta. De parcă cineva i-ar fi condamnat la moarte, iar singura şansă de supravieţuire era dansul. Armonia era perfectă. Erau un singur trup amândoi.”

"Calatorie by Adrian Cutinov"