Învață-mă să iubesc! Vol. II - Umbrele trecutului
  • Reads 22,502
  • Votes 1,488
  • Parts 50
  • Reads 22,502
  • Votes 1,488
  • Parts 50
Ongoing, First published May 27, 2023
Mature
Se zice că viața este o axă continuă trecut-prezent-viitor. Ei zic că trecutul este cel mai puternic. Îți poate influența prezentul și să aibă consecințe în viitor. Credeam că dacă încui ușa cu un lacăt, va rămâne așa. Însă demonul din spatele ușii a învins. A rupt ușa din temelii și este gata să se răzbune. Va vrea ceea ce este al lui înapoi, dar nu am cum să îi dau ceea ce vrea.

Așa că, va cere ceva asemănător la schimb.

Ceva ce nu îi voi da niciodată.
All Rights Reserved
Sign up to add Învață-mă să iubesc! Vol. II - Umbrele trecutului to your library and receive updates
or
Content Guidelines
You may also like
You may also like
Slide 1 of 10
Capul mafiei  - Prima parte  cover
Izuku Midoriya:The Hazardous Hero cover
Iubirea Unui Emir cover
Îngerul meu cover
Între abis şi paradis cover
Sirius cover
Dincolo de infinituri cover
ASA TATA, ASA FIU cover
Saddam cover
Vicii Primare cover

Capul mafiei - Prima parte

44 parts Complete

Aerul rece părea ca-mi biciuie pielea goală a picioarelor, iar zgomotul bătăilor inimii mele era atat de puternic încât îmi spărgea timpanul. Multumita adrenalinei eram încă in stare sa alerg , nu îndeajuns de repede incat sa ma îndepărtez de el. - Alexa! Vocea lui puternica răsuna cu ecou printre copacii uscați. Era prea întuneric ca sa pot vedea ceva , dar după ce auzeam îmi dădeam cu ușurintă seama ca era foarte aproape. Undeva in fata mea se zarea o lumina. "Bingo! Dacă reușeam sa ies din pădure aveam o șansa sa găsesc pe cineva care sa ma ajute. "Sa ma ajute?...Cine sa ma ajute pe mine?" - Alexa! Oprește-te! Nu ai unde sa fugi! Nu aveam unde sau la cine, însă învățasem in viața asta ca speranța moare întotdeauna ultima. Nu aveam sa accepta asta! Nu aveam sa accept ca fusesem vândută de singura persoana ce se presupunea ca are grija de mine si nu aveam sa accept sa stau lângă un criminal! In timp ce îmi spuneam asta cu hotărâre piciorul meu se prinse intr-o creanga si pur si simplu am zburat aterizând pe burta pe pământul rece. Răsuflarea mi se opri pentru câteva secunde din cauza impactului apoi am încercat sa ma ridic insa fata îmi fu acoperită de o batista. - Ești a mea, pricepi? Au fost ultimele cuvinte auzite înainte ca ochii mei sa se închidă si sa nu mai simt nimic.