Intunericul

Era o zi in care credeam ca viata nu mai exista. In coltul rece din camera mea statea o umbra ascunsa . In oglinda sparta se vedea o silueta neagra care ma chema la ea . Eram singur , singura persoana din toata lumea cu o lumanare care lumina intunericul pamantului.
Totul era stins , sufletele si vietile oamenilor nevinovati erau uitate de lumina. Intunericul venise peste tot , in toate colturile lumii sa o distruga .
Toata speranta mea era in acea lumanare , lumanarea care avea puterea de a alunge intunericul .
A doua zi , dimineata lumanarea era jumatate patrunsa de intuneric , imi era frica , se facea tot mai frig si mai intuneric . Lumanarea se aprindea din ce in ce mai tare , era o persoana inchisa in intuneric care avea speranta sa scape de acolo si ca lumina sa patrunda peste tot .
Din ce in ce mai multi oameni erau readusi pe pamant din infernul intunericului . Era din ce in ce mai cald si mai luminos. Lumina invinse , astfel toti oamenii au fost scapati de intuneric.