El e aerul meu.Nimeni nu poate trăii fără aer.Așa și eu.Nu pot trăii fără el.Vreau să-i aud vocea lui,ochii lui ciocolatii.Îi adoram ochii.Eram geloasă că toată lumea vorbea cu el,iar eu nu.Și încă sunt.Nu am nevoie de nimic altcineva înnafară de el.Nuștiu nimic despre el.Decât că este în a XII-a și ca învață la liceul care sunt și eu.În rest nimic.Nici măcar numele.Și uram asta.Sufeream după el.Nici nu cred că știe că sufer din cauza lui.Dacă ar afla,pun pariu că ar râde de mine. Îl iubesc!