Story cover for Mèng (梦) by _sumiin_
Mèng (梦)
  • WpView
    Reads 1,029
  • WpVote
    Votes 111
  • WpPart
    Parts 4
  • WpView
    Reads 1,029
  • WpVote
    Votes 111
  • WpPart
    Parts 4
Complete, First published Mar 07, 2015
"Un autor fără inspirație este asemenea unei flori fără apă, nu se va dezvoltă și va ajunge să se ofilească în tăcere."

Li Mèng, autoare de romane polițiste și povestiri de groază găsește inspirație acolo unde nu mulți ar căuta-o. Un tremur al mâini sau un tic nervos sunt de ajuns pentru imaginația ei, dar ea nu caută aceste gesturi la un om normal. Nu, pentru ea au mai multă importanță dacă vin din partea unui criminal periculos sau a unui psihopat.



____________________________________

Sequel to "Roses and Madness"
__________
 Postată pe 14.03.2015
__________
Actual cover made by me
__________
© all rights reserved || Angel Colibry
All Rights Reserved
Sign up to add Mèng (梦) to your library and receive updates
or
#265exo
Content Guidelines
You may also like
You may also like
Slide 1 of 10
Capul mafiei  - Prima parte  cover
Iubind în tăcere cover
Între abis şi paradis cover
Golanul (+18) cover
Drumul spre inima ta cover
𝐅𝐚𝐜𝐭𝐬 𝐚𝐛𝐨𝐮𝐭 𝐂𝐫𝐞𝐞𝐩𝐲𝐏𝐚𝐬𝐭𝐚 cover
Celeste - Între libertate și datorie cover
Maia Reyn -  Eu cu mine insami... Intre minciuni si adevaruri cover
Izuku Midoriya:The Hazardous Hero cover
ASA TATA, ASA FIU cover

Capul mafiei - Prima parte

44 parts Complete

Aerul rece părea ca-mi biciuie pielea goală a picioarelor, iar zgomotul bătăilor inimii mele era atat de puternic încât îmi spărgea timpanul. Multumita adrenalinei eram încă in stare sa alerg , nu îndeajuns de repede incat sa ma îndepărtez de el. - Alexa! Vocea lui puternica răsuna cu ecou printre copacii uscați. Era prea întuneric ca sa pot vedea ceva , dar după ce auzeam îmi dădeam cu ușurintă seama ca era foarte aproape. Undeva in fata mea se zarea o lumina. "Bingo! Dacă reușeam sa ies din pădure aveam o șansa sa găsesc pe cineva care sa ma ajute. "Sa ma ajute?...Cine sa ma ajute pe mine?" - Alexa! Oprește-te! Nu ai unde sa fugi! Nu aveam unde sau la cine, însă învățasem in viața asta ca speranța moare întotdeauna ultima. Nu aveam sa accepta asta! Nu aveam sa accept ca fusesem vândută de singura persoana ce se presupunea ca are grija de mine si nu aveam sa accept sa stau lângă un criminal! In timp ce îmi spuneam asta cu hotărâre piciorul meu se prinse intr-o creanga si pur si simplu am zburat aterizând pe burta pe pământul rece. Răsuflarea mi se opri pentru câteva secunde din cauza impactului apoi am încercat sa ma ridic insa fata îmi fu acoperită de o batista. - Ești a mea, pricepi? Au fost ultimele cuvinte auzite înainte ca ochii mei sa se închidă si sa nu mai simt nimic.