Mèng (梦)

Mèng (梦)

  • WpView
    OKUNANLAR 1,033
  • WpVote
    Oylar 111
  • WpPart
    Bölümler 4
WpMetadataReadTamamlanmış Hikaye Per, Nis 16, 2015
"Un autor fără inspirație este asemenea unei flori fără apă, nu se va dezvoltă și va ajunge să se ofilească în tăcere." Li Mèng, autoare de romane polițiste și povestiri de groază găsește inspirație acolo unde nu mulți ar căuta-o. Un tremur al mâini sau un tic nervos sunt de ajuns pentru imaginația ei, dar ea nu caută aceste gesturi la un om normal. Nu, pentru ea au mai multă importanță dacă vin din partea unui criminal periculos sau a unui psihopat. ____________________________________ Sequel to "Roses and Madness" __________ Postată pe 14.03.2015 __________ Actual cover made by me __________ © all rights reserved || Angel Colibry
Tüm hakları saklıdır
#1
blockb
WpChevronRight
En büyük hikaye anlatıcılığı topluluğuna katılınKişiselleştirilmiş hikaye önerileri alın, favorilerinizi kütüphanenize kaydedin ve topluluğunuzu büyütmek için yorum yapın ve oy verin.
Illustration

Ayrıca sevebilecekleriniz

  • Capul mafiei  - Prima parte
  • S-a îndrăgostit de persoana nepotrivită
  • Aimee: Soldați În Războiul Iubirii
  • De-a v-ați ascunselea - Vol I
  • Maia Reyn -  Eu cu mine insami... Intre minciuni si adevaruri
  • stripper
  • PREJUDECĂŢI (II)
  • Drumul spre inima ta
  • Vicii Primare
  • NOI

Aerul rece părea ca-mi biciuie pielea goală a picioarelor, iar zgomotul bătăilor inimii mele era atat de puternic încât îmi spărgea timpanul. Multumita adrenalinei eram încă in stare sa alerg , nu îndeajuns de repede incat sa ma îndepărtez de el. - Alexa! Vocea lui puternica răsuna cu ecou printre copacii uscați. Era prea întuneric ca sa pot vedea ceva , dar după ce auzeam îmi dădeam cu ușurintă seama ca era foarte aproape. Undeva in fata mea se zarea o lumina. "Bingo! Dacă reușeam sa ies din pădure aveam o șansa sa găsesc pe cineva care sa ma ajute. "Sa ma ajute?...Cine sa ma ajute pe mine?" - Alexa! Oprește-te! Nu ai unde sa fugi! Nu aveam unde sau la cine, însă învățasem in viața asta ca speranța moare întotdeauna ultima. Nu aveam sa accepta asta! Nu aveam sa accept ca fusesem vândută de singura persoana ce se presupunea ca are grija de mine si nu aveam sa accept sa stau lângă un criminal! In timp ce îmi spuneam asta cu hotărâre piciorul meu se prinse intr-o creanga si pur si simplu am zburat aterizând pe burta pe pământul rece. Răsuflarea mi se opri pentru câteva secunde din cauza impactului apoi am încercat sa ma ridic insa fata îmi fu acoperită de o batista. - Ești a mea, pricepi? Au fost ultimele cuvinte auzite înainte ca ochii mei sa se închidă si sa nu mai simt nimic.

Daha fazla bilgi
WpActionLinkİçerik Rehberi