Speranța morții

Privind în gol străpuns de ură,
Și vorbe reci ieșind din gură,
Întins ușor pe-al vieții covor
Privesc în gol si vreau să mor.

Dând viață morții în al meu vis,
Sperând la tot ce mi-ai promis,
Mă regăsesc în pustii umbre
Și-n negru nopții... trăiri prea sumbre.

Demonii toți vor să se lupte,
Și-n jur vezi doar inimi frânte,
De oameni ce mințind sunt rupte
Și la mormânt cin' să-le cânte?!

Din viață un strop de ți-a rămas,
Un zâmbet fals încet substras,
De sub masca ultimului ceas
Primești un simplu bun rămas.

Și-ajungând în fața morții,
Înconjurat de negrul nopții,
Și a ghinionului sorții proprii
Te-n drepți ușor spre zorii negrii...