ECLIPSĂ DE FOC (varianta editată)

Helios Hernandez domnește străzile din Acapulco în fiecare noapte, iar luna îi e martoră la fiecare păcat.

Trăiește în ritmul propriei minți sfărmate, care pare să-i repete la nesfârșit aceeași întrebare:

,,Cum poți să mai privești soarele, când tot ce a făcut până acum a fost să te ardă și să lase cicatrici?"

Se pare că a uitat de perioada în care lumina îi aducea zâmbetul pe buze, iar căldura se ascundea într-o pereche de ochi căprui.

La fel cum și o anumită persoană importantă din viața lui a uitat că fiecare alegere, oricât de banală pare pe moment, poate avea consecințe permanente.

Și poate schimba complet povestea pe care o cunoștea cândva.
Pentru că nu ura conduce neapărat la finaluri triste, ci durerea care sfârșește confundată cu iubirea.