„Iar străini ce se iubeau Cândva se iubeau doar că nu puteau Și când s-a putut nu s-au mai dorit Ar fi început, dar n-au reușit." Yenic. Tânăra privea neputincioasă cum regele trecea inelul din safir pe degetul altei fete. Momentul în care și-au jurat credință și iubire în fața Zeului Iubirii ce i-a binecuvântat cu legământul firului roșu, i-a rupt inima ce s-a prefăcut în praf de stele și lacrimi amare ce s-au transformat în perle de un alb fantomatic odată ce au atins podeaua. Amețită și cu sufletul prefăcut în puful păpădiilor suflate de vânt, s-a deplasat spre ieșirea din Sala Crizantemei găsind refugiu în brațele prințului cu iriși albaștrii ca cerul verii. Găsindu-se ferită de priviri iscoditoare a dat frâu liber lacrimilor amare să păteze haina albă a prințului. -Plângi regina mea...am să îți fiu sprijin în călătoria durerii. A murmurat prințul trecându-și palmele prin părul brunet al tinerei. -Nu e cinstit... A șoptit tânăra cuprinsă de un sentiment sfâșietor de tristețe. -Știu...dar nu le vom permite să se bucure de suferința ta. Te rog...nu-ți risipi perlele pe niște persoane de cea mai joasă speță. I-a șoptit tânărul la ureche urmând să o conducă înspre dormitor cât să o îndepărteze de fericita nuntă ce îi făcea rău. * Copertă realizată de @_rive_my. Mulțumesc mult scumpa.
25 parts