Rămâi...

- Mai degrabă ai să poți număra firele de nisip de pe plaja mării sau stelele de pe cer decât să-ti cunoști taina sufletului tău, omule!...spune sfântul. - Alexandre Dumas
Irina Rădulescu dispunea de toate resorturile și finanțele necesare unei vieți lipsite de grijile adolescentine, de tumultul societății actuale cu care nu obișnuia să interacționeze decât atunci când intra în discuție propriai meserie, făcând parte din cadrul uneia dintre cele mai înstărite familii din Timișoara. Viața de familie cât și dragostea pe care și-o fructifica în preajma micuților copii din cadrul orfelinatului în care lucra în weekend, pentru a-și ajuta mătușa care suporta toate cheltuielile necesare protecției cât și siguranței micilor pui de om, fiind unul dintre cei mai respectați directori de acest gen din țară, o învăța pe Irina să fie mai tandră, mai protectoare, să învețe să traiască, deși doar într-o micuță parte, sentimentul, fiorul lăuntric și candoarea unei mame. Prin prisma tatălui care se ocupa de bunăstarea pacienților, de regulă a tinerilor, cu boli psihice și traumatice cât și prin a mătușii sale, care alina durerea și copilăria orfanilor și care mai cocheta, din când în când, și cu pediatria, Irina decide să rămână sub aripa acestora, dorind să ajungă într-o zi un pediatru de renume și chiar să-și întemeieze o familie. Dragostea pentru micuții bolnăviori o țintuiesc pe aceasta în plină zi de relaxare, în care în micuțul cabinet particular al matușii sale îl întâlnește pe Răducu, un copil afectat într-un mod inuman de către febra pojarului și căruia îi oferă toate serviciile sale în totalitate. Oare dragostea pentru cel mic o va apropia pe Irina de bărbatul sub a cărui acoperis locuieste acesta? O mamă care își acuză soțul de maltratare și neglijență parentală îi va schimba perspectiva Irinei? Oare își va îmbrățișa sentimentele și trăirile in