Tears

"Prinsă încă de mică în lumea durerii , Hope suferă chinuri groaznice, iar toată acea durere este atenuată pentru o scurtă perioadă de Dylan , un copil orfan , ce va dispărea lăsând în urmă un suflet plin de ură . "
"-Urăsc viața asta ! Urăsc amintirile ! Urăsc oamenii ! Urăsc totul ! "
Rosalie plânge. Altceva nu mai avea . Doar lacrimile o mai readuceau la realitate . Și ele parcă încercau din răsputeri să dispară , să o părăsească , să o lase singură în întuneric.
.
.
.
Amintiri care nu îi aparțineau și pe care le trăia în numai câteva secunde o chinuiau pe Rosalie. Odată ce sufletul său a ajuns în corpul lui Hope , tot ce trăise se pierduse . Avea coșmaruri , avea singurătate , avea tot ce credea că erau doar temeri ce dispăreau cu trecerea timpului. După revederea lui Brian , cel care descoperă că sufletul lui Rosalie își poate părăsii corpul în orice moment , amintirile încep să îi revină. El caută diferite metode ca sufletele celor două fete , Rosalie și Hope , să se întoarcă la corpurile lor , dar totul depindea de Hope.
"- Ceva nu e bine."
Trupul pe care Rosalie îl deținea începea să pălească pe zi ce trece , din cauza accidentului petrecut cu un an în urmă.
Dacă cele două suflete nu se întorceau , sufletul lui Rosalie putea fi pierdut pe vecie.

În ciuda întâmplărilor, Rosalie neagă totul . Nu putea accepta ce i se întâmpla .

"Suflet pentru suflet , durere pentru fericire și lacrimi pentru singurătate."