Rαȥҽ ԃҽ îɳƚυɳҽɾιƈ ― v๏ℓนണ ∂ε p๏εz¡¡ ―

În gând plutesc la infinit printre norii de bezea
În realitate plânge cerul, vine o furtună grea,
Așa c-am smuls fărâme de adevăr, le-am infiltrat printre fantezii,
Am stors esența idealului suprem și-am transpus-o în poezii

Din flacăra iubirii n-a mai rămas decât o urmă de cenușă
Și un gând covârșitor ce îmi bate-n fiecare zi la a minții ușă
Să-mi reproșeze că iubesc un spirit liber, când al meu este captiv,
Să-mi reproșeze c-am un suflet bun, dar adeseori e prea naiv

Prefer să-mi rezum fericirea la o lume ireală, care este doar un vis,
Decât să interferez cu veritatea acestei vieți, unde totu-i compromis
Rămân învăluită în lumina propriului univers himeric,
Căci realitatea-i mult prea cruntă, are doar raze de întuneric.

☾*:･ﾟÎη αcєαѕтă cαятє νєți găѕi câтєνα ρσєzii ѕcяiѕє dє мiηє, υηєlє îη яσмâηă, αlтєlє îη єηglєză. ﾟ･:*☽