Mincinosul

||Dragoste||Acțiune||

Iubire, ce cuvânt frumos, atât de unicat, atât de simplu și atât de puternic deopotrivă. Nimic nu e mai frumos ca iubirea. Iubirea oferită de o prietenă, de o mamă, de un tată, de un frate, de iubitul sau chiar soțul tău. Nimic, dar absolut nimic nu-ți poate aduce mai mulți fluturi decât iubirea.
Și ce faci când pierzi singura persoană care te-ar putea face să zâmbești. Ce faci când pierzi singura persoană cu care ai reușit să faci lucrurile ce, în trecut, te gândeai că niciodată nu o să se întâmple? Ce faci când pierzi iubirea aceea mare?
Cu asta se confruntă și ea. Cu pierderea singurei persoane care putea să-i dăruiască fluturi în stomac, care-i accelera pulsul.
Întrebările apar, îndoielile odată cu ele. Cine l-a omorât? De ce a făcut-o? A făcut-o pentru cineva? Are vreun complice? Cine va fi următoarea victimă? Ea? Mama ei? Un străin? Și cum face față? Măcar face față? Poate supraviețui cu gândul că persoana pe care a iubit-o cu toată ființa ei e acum moartă, sau face suicid? Cum reușesc alții să supraviețuiască după această crimă? Ei cum de pot?

"- Ar fi trebuit să o fac cu mult, mult timp înainte. Îi spune pe un ton răgușit, satisfăcut. Ea doar se îmbujorează, se îmbujorează de o asimilezi cu racul, atât de rușine îi era. Nu de el sau de ceea ce tocmai au comis, ci din cauza că a spus-o el, noul ei Dumnezeu."