Al 7-lea Diamant

Ochii lui caprui si migdalati se marira, si un fior rece alaturi si mirare il cuprinsera. In fata lui era totul fantomatic. Privirea i se incetosa, si o vaga ameteala il cuprinse. Matt se incrunta si isi inclesta pumnul drept, iar mana stanga si-o trecu prin parul saten, ravasindu-l un pic. Doua riduri mici i se formara, iar cele doua sprancene aproape ca se uneau la cat de incruntat statea.

Sangele imprastiat pe peretele alb, sticla si geamuri sparte, cioburile marunte, unele in forma de triunghiuri, altele de patrate, care sclipeau stralucitor...unul dintre cioburi avea forma unui hexagon perfect, de culoare visinie. Printre care cioburi mai era o forma de sticla, inrosita acum de acel sange, intens, lucitor, in forma de diamant perfect, slefuit; cearseafurile patate in rosu si mobila sfaramata, precum si mirosul cadaveric ce plutea in aer erau numai primele observatii pe care le facuse de cum privise in camera. Tamplele ii zvacneau cu o durere acuta. Mii de impulsuri nervoase ii treceau acum prin creier, ii infierbantau sangele si ii sporeau bataile inimii. Cand Sally ii spusese, nu crezuse ca ceva il poate ingrozi in acest fel. Credea ca exagereaza sau dramatizeaza ca intotdeauna. Dar se inselase.

In cladirea opusa, pe terasa luminata de razele de soare, rosiatice, doi ochi caprui priveau cu raceala scena. Disperarea politistului din incapere era un adevarat spectacol. O mica ravasire a unui apartament, si asa reactie? Avea sa fie o adevarata distractie acest joc. Si Vincent Murd nu pierdea niciodata. Un zambet vag ii aparu in coltul gurii, dar nu ii atinse marginea ochilor. Clipi de doua ori si se intoarse cu spatele. Sunetul pantofilor lui negri se auzea pe terasa goala si rece, pe cimentul gri si nemiscat. Umbra lui se mai vedea numai din cauza arzandului soare rosiatic. Pana cand se indeparta si aceasta..