Când geamul e închis

Când geamul e închis... e frig și întuneric.
-Ce vezi?
-Văd negru...
-Păi deschide ochii.
-Nu vreau.
-De ce?
-Îmi place să dorm.
Mi-e foarte greu să mă trezesc, îmi place să dorm.În lumea viselor sunt în siguranța, acolo imaginația mea poate zbura, acolo totul e posibil, acolo e lumea mea, dar totuși trebuie să plec la școală.Sculându-mă cu greu din pat, rupând frânghiile invizibile ce ma țineau de el, m-am târât până la baie.În oglindă văd o fată, o domnișoară obișnuită care încă nu și-a găsit calea, visul, nu am ajuns încă steaua.Făcându-mă sa arăt cât de cât bine, m-am târât în bucatarie.Soarele strălucește prea tare, razele lui mă orbesc. Am închis geamul și am tras draperia.Pun un cântec de pe mobil ca să nu fie liniște și îmi iau micul dejun în pace.Traiesc singură.M-am mutat în acest oraș de mai demult.Mă sună deseori părinții, alimentele și comunalele le platesc ei, eu neavând un serviciu.Cred că sunt prea tânară pentru un servici...cred.Nu mă deranjeaza singurătatea, așa pot fi eu însumi.Nu am să îmbrac o mască zâmbitoare, nu am să mă prefac pentru nimeni.Eu doar am sa închid geamul.