
Ochii ei se cutremurau din nou. Pupilele se dilatau, iar vocile se pierdeau în detrimentul sunetelor asurzitoare care-i blocau reacțiile. "Lisa! Știu că ești acolo! Nu-ți fie teamă!" Însă nu dorea să asculte. Se ghemuia mai strâns, forțându-și fiecare mușchi să reziste tentației. Nu voia nici măcar să plângă. Se simțea prea slăbită ca să mai lase emoțiile să o cuprindă. Oare așa aveau să fie și următoarele zile? Luni? Următorii ani? Hotărârea din ochii ei, sclipirea din spatele fricii, urmau să o ghideze prin întuneric.All Rights Reserved
1 part