Mainile mele invarteau rotile de la scaunul cu rotile pentru a ma putea deplasa. Suspin si imi duc mainile la fata pentru a-mi sterge lacrimile ce nu mi se mai puteau opri. Am cautat cu privirea prin aeroportul plin de oameni baiatul cu parul cret ce urma sa plece. Ce urma sa ma lase balta, ce urma sa lase balta tot ceea ce am trait impreuna. Si totul doar din vina mea, totul doar din cauza ca sunt o inutila, care nu a stiut sa aprecieze ceea ce a avut.
Disperarea a pus stapanire pe mine. Avionul urma sa decoleze in zece minute. Daca e prea tarziu?
-Harry! tip cand l-am vazut prin multime. Harry! tip din nou iar acesta isi indreapta privirea spre mine, cateva secunde dupa care se intoarce continuand sa mearga.
'Cei care au zborul catre New York sunt rugati sa mearga in avion, acesta decoleaza peste 5 minute' se aude o voce de nicaieri ce il face pe Harry sa isi grabeasca mersul si sa intre in avion.
-Harry, Harry, te rog nu pleca, nu ma parasi, am nevoie de tine. tip din nou iar acesta nu ma aude fiind deja prea departe.
Imi duc mainile la suportul de la carucior si imi ridic piciorul si il las pe suprafata dreapta a cimentului. La fel fac si cu celalat picior si imi sprijin mainile pe manerele caruciorului, incercand sa ma ridic.