Flori din cenușă: Renașterea după durere
Ce mi-am dorit mai mult din momentul în care am căzut la pământ,a fost sa am pe cineva cu care sa pot vorbi despre cum funcționăm ca si ființe, despre toate experiențele prin care suntem nevoiți sa trecem si ce semnifica ele, despre cum si cât de mult ajung sa ne schimbe toate aceste trăiri.Mi-am imaginat paginile din jurnal ca fiind acea persoana de care am nevoie si am povestit ca pe o carte fiecare moment. Ultimii cinci ani, m-au adus în cel mai jos punct al vieții mele, o lupta crâncenă intre inima si minte, suferință si cicatrici adânci ce au rămas marcate prin intensitatea lor. Insa cea care le putea întrece pe toate a fost abandonul din partea omului lângă care îmi vedeam viitorul. Destul de dureros când toate visele si planurile tale erau legate de un singur om, lângă care credeai cu tărie ca vei îmbătrânii ca în povesti. M-am readus la viața cu obiective noi, cu visuri ce le-am abandonat cândva, am deschid uși noi, am mers mai departe, căci știu ce-mi doresc sa realizez în viața. Fie chiar si singura. E generația care se va regăsii în aproximativ toate paginile acestei cărți, pentru ca suntem naivi si ne lăsăm răniți de niște oameni care nu știu ce-și doresc de la viața sau care n-au învățat cum sa iubească. Încerc sa fiu persoana de care au nevoie printr‐o carte atunci când le este greu, căci de asta am avut si eu nevoie si n-a fost nimeni. Te invit în călătoria vindecării mele si în renașterea de după durere, printr-o carte dedicată oamenilor puternici, ce se pot ridica singuri de la pământ.
