Sometimes love is not enough

Ea, adolescenta iubea adolescentul. Ştiţi,prima iubire? Da, prima iubire care ramane in suflet si-n gand si-n amintire pana la sfarsitul vietii. Asta-i partea frumoasa si placuta a primei iubiri...amintirea! Dar ce facem cand suntem calcati pe inima cu pasii aceia ai despartirii?! Ati trait greutatea asta vreodata? Ati simtit ca nu mai puteti respira din cauza afurisitelor de lacrimi? Te-ai simtit mort,desi traiai? Te-ai gandit la el in fiecare clipa si simteai ca esti total paralela cu lumea?
Multa lume, putini oameni. Te intrebau multi ce ai...Multi din curiozitate,multi din rautate, dar ce conta? Tu nici macar nu erai in stare sa diferentiezi lumea de oameni. Familia ti se parea absurda atunci cand te rugau sa mananci.Iti faceau chiar si felul tau preferat de mancare si-l refuzai.Tremurai si la 38 de grade,vara,la soare.Purtai in suflet drama ta.Drama adolescentului care a iubit grav. Daca te-ar fi vazut un doctor ar fi spus ca esti un caz special,fara leac. Oh,Doamne! Mori de dor cand iubesti? Sau iubesti ca sa mori de dor? In definitiv nu conteaza, stii doar ca ai iubit. Nici nu stii de ce,nici asta nu conteaza.Te simti mai bine acum? Te simti mai puternic? Te-ai schimbat cu ceva? Ai invatat din prima iubire? Eu,da! Tu?