Aventuri prin multivers  2. Schimbarea

Aventuri prin multivers 2. Schimbarea

  • WpView
    Reads 55
  • WpVote
    Votes 5
  • WpPart
    Parts 10
WpMetadataReadOngoing
WpMetadataNoticeLast published Mon, Jun 17, 2024
După luptă de pe Lenardia Keit începe să se simtă ciudat. Dar acest lucru nu poate dura mult, deoarece ea împreună cu Tord și mica echipă de elită al armatei Luminii primesc o nouă misiune. Aceea de a recupera planeta Tarvis de sub stăpânirea Întunericului. Aceasta, la fel ca Lenardia în timpul bătăliei, rămânând fără barieră protectoare. Dar în timpul misiunii ceva se întâmplă cu Keit, și cu Tord de asemenea. Vor reuși să recupereze Tarvisul și să afle adevăratul plan al Întunericul? ------------------------------------------------------- SPER SĂ VĂ PLACĂ ȘI ACEASTĂ CARTE, EA FIIND A DOUA CARTE DIN SERIA AVENTURI PRIN MULTIVERS PENTRU. DACĂ NU AȚI CITIT PRIMA CARTE " Aventuri prin multivers 1. Prima călătorie " VĂ SUGEREZ SĂ O FACEȚI PENTRU A AVEA HABAR DE CE SE PETRECE ÎN ACEASTĂ CARTE.
All Rights Reserved
#2
galaxy
WpChevronRight
Join the largest storytelling communityGet personalized story recommendations, save your favourites to your library, and comment and vote to grow your community.
Illustration

You may also like

  • Ochii de gheață din adâncul zăpezii
  • El Silencio de Madrid
  • VULTURII MĂRILOR. Cronicile Taberei Kazdin volumul 3
  • Din Prostie In Poveste - Cum Sa Strici Tot Si Sa Pari Ok
  • Elin
  • Thalas: Căpitanul nimănui
  • You are mine//J.JK//
  • A House of Second Chances
  • LUPII DE NOAPTE. Cronicile Taberei Kazdin, vol. 1
  • ~Prințesa si Mafiotul ~

"Un foșnet de zăpadă călcată m-a făcut să-mi țin respirația. Am privit înspre marginea pădurii și l-am zărit. Era fința. Nu se ascundea de data asta, nu încerca să se piardă în umbre. Stătea drept, cu mantia albă fluturându-i în jur, ca și cum chiar vântul s-ar fi înclinat în fața lui. Ochii lui... îmi străpungeau sufletul. Am făcut un pas, apoi altul, coborând scările cabanei. Știam că ar trebui să trezesc pe cineva, să nu fiu singur, dar ceva mă împingea înainte. Parcă mă chema. Parcă legătura dintre noi exista cu mult înainte ca eu să pășesc în pădurea asta. -Cine... cine ești? am întrebat, vocea mea tremurând ca o frunză prinsă între furtuni. El nu a răspuns. Doar a ridicat o mână, iar în palmă s-a strâns fulg după fulg, până când zăpada a devenit o sferă străvezie, luminoasă, ca un ciob de cer înghețat. Mi-a arătat-o, și pentru un moment am avut impresia că văd ceva în ea - umbre de chipuri, ziduri de gheață, un secret ce pulsa în adâncul pădurii."

More details
WpActionLinkContent Guidelines