The wind remains behind us

Mare fană a trupelor rock, în special a celor vechi, Mackenzie și-a petrecut aproape toată viața colecționând viniluri, postere, autografe și tricouri cu trupele și cântăreții ei preferați.

Ascultă Guns N' Roses de la cinci ani, are pijamale cu Metallica, ursuleții de pluș i-a numit după starurile ei rock favorite, abia dacă poate trăi câteva luni fără să meargă la vreun concert sau festival de muzică și persoana pentru care ar fi dat orice să o cunoască e Kurt Cobain, însă AC/DC rămâne trupa ei preferată din toate timpurile.

Fiind în ultimul an de liceu și încercând pe cât posibil să nu rămână corijentă, Mackenzie îl întâlnește pe Ronald, vecinul prietenei ei cele mai bune, care nu numai că seamănă ilegal de mult cu Kurt Cobain, dar este și un mare fan al rock-ului, așa ca ea, ceea ce o induce pe Mackenzie complet în eroare și o face să nu se poată gândi la altcineva în afara lui.

Din păcate, nu întotdeauna înfățișarea cuiva îi arată și caracterul, iar Ronald se dovedește a fi un mare nesimțit, care nici măcar nu știe să cânte la chitară, și de când sunt puși amândoi să facă un referat împreună, Mackenzie înțelege că s-a înșelat în privința lui. Nu mai reușește să îl suporte nici măcar o secundă pe tipul pe care cu câteva zile în urmă îl plăcuse, iar sentimentul de dispreț era reciproc, Ronald sâcâind-o și vorbindu-i urât, și asta nu pentru că ar fi ținut la ea în vreun fel.

Cu toate acestea, nu se știe niciodată ce te aduce în stare suferința să faci, iar viața ia întorsături ciudate. N-ai să știi dacă mâine vei fi tot aici sau la sute de kilometri depărtare.