În ape adânci

Când sufletul se frânge, nu scoate sunete. El nu vorbește sa-l auzi, cerând ajutor când se sparge-n bucăți mai mărunte decât sarea. El nu strigă si nici nu suspină sa-i înțelegi durerea. E tainic și retras, iar daca nu l-ai văzut, simțit și cunoscut în tine, nu-l vei găsi niciodată.
Departe de tot ce omul ar putea vedea, auzi și cunoaște despre mine, am ales să mă ascund în pagini - martore, care poartă durerea pe care n-am lăsat-o niciodată să se vadă. M-am vindecat în liniște și totodată, am sângerat în liniște. Ca nimeni să nu zdruncine ceea ce am căutat cu greu să păstrez în liniște și singurătate.

Cartea cuprinde texte scrise de-a lungul timpului, când sufletul mi-a fost prea greu pentru a mai fi purtat.