Un pas spre viitor... (pauza)

"Te-ai intrebat vreodata cum va fi peste sute de ani? Ce se va alege de omenire? Va evolua? Va pieri? Chiar daca nu, presupun ca si tu, ca multi altii, drag cititor, speri ca in viitor oamenii vor fi capabili de lucruri marete, ca vom trai intr-o lume a tehnologiei avansate, ca vom intrece limita a ceea ce numiti voi astazi imposibil.
Povestea aceasta este intr-un fel despre viitor. Cel in care traiesc eu. Doar ca sa stii, numele meu este Clara. Cine stie, poate pentru tine va fi bine, insa viata mea este si va fi complicata. Totul a inceput cu, ei bine, chiar nasterea mea. Destinul mi-a fost hotarat de atunci. Oamenii erau pe Marte de sute si sute de ani. Au reusit sa se adapteze, sa creeze o noua lume. Da, exista tehnologie de care tu nu ai mai auzit pana acum. Insa greutatile vietii nu au disparut. Dupa cincisprezece ani cam ciudati in care mi-au murit si parintii, am fost socata sa aflu ca viitorul meu era mai clar decat al oricarei alte persoane. Pe Marte exista oameni care au reusit sa dezvolte o arta a vederii in viitor, dar cu adevarat. Stiu intotdeauna despre ce vorbesc si viziunile lor sunt clare ca ziua. Deci cand mi s-a spus ca eu voi avea misiunea sa salvez oamenii inca ramasi pe Pamant, nu am putut sa le spun ca n-au dreptate. Stiam ca oricat as fi negat, nu puteam schimba nimic. Trebuia doar sa imi imbratisez Destinul. Din fericire, nu l-am infruntat singura. Impreuna cu niste persoane tare speciale, am facut un pas si am dat mana cu Destinul, i-am zambit Sperantei si Prieteniei, insa nu am vazut Pericolul si Dragostea pandind in spatele meu...
Astfel, drag nou prieten, te invit sa imi cunosti povestea."