Vedeam nebunia si pasiunea aceea din ochii ei atunci cand scria. Nu ii placea sa scrie, nu iubea sa scrie, ci avea nevoie sa scrie. Respiratia ei se potrivea perfect cu ritmul in care plimba pixul pe foaie. Si totusi, nu mi-a aratat niciodata ce scria. Mereu cand o intrebam, imi raspundea cu: "Intr-o zi". Daca ii spuneam ca imi doream ca acea zii sa vina mai repede, fata ei devenea trista si schimba subiectul. Este un mister. Un mister pe care inca imi doresc sa il dezleg, dar mi-e teama ca nu voi reusii niciodata.