1 part Ongoing Mara a crezut mereu că cel mai înfricoșător lucru este să fii singur.
Până când a descoperit că nu mai este.
Totul începe cu o simplă întârziere.
Reflexia ei nu mai copiază mișcările perfect.
O fracțiune de secundă.
Un zâmbet care apare prea devreme.
O privire care rămâne fixată chiar și când ea închide ochii.
Apoi apar urmele pe piele.
Mesajele scrise cu scrisul ei.
Și senzația că cineva o privește... dinăuntru.
Când oglinda începe să îi răspundă la țipete, Mara înțelege un singur lucru:
Ecoul nu repetă.
Ecoul așteaptă.
Și ceva vrea să iasă.