"-Esti atat de frumoasa, i-a soptit, privirea fiindu-i pe trupul ei gol, pe rotunjimile ei ce mai inainte erau ascunse de voalul de culoarea jadului. Esti asa de frumoasa, si esti toata a mea. Doar a mea. Spune-mi ca esti a mea.
-Sunt a ta, a suspinat aceasta, arcuindu-se sub vorbele lui.
-Dar diseara te vei intoarce la el, ii vei spune si lui ca ii apartii, vorbi cu durere in glas.
-Nu va apartin niciunuia, ofta aceasta. Sunt pierduta in tine, Harry, sunt pierduta in pacat cu tine, sunt prea ametita de acest joc al Diavolului pentru a va apartine. Dar pe tine te iubesc, Harry, pe tine te iubesc!
-Desparte-te de el si fugi cu mine.
-Stim amandoi ca nu o pot face. Pacatul ne va urmari peste tot, suntem blestemati, Harry."
O noapte.
A fost suficient ca două lumi total diferite să se ciocnească.
Ce se întâmplă atunci când întunericul întâlneşte lumina? Când pericolul e lovit de inocenţă? Când ochii de un căprui întunecat se îmbină cu albastrul sincer?
Ea: o fată timidă care a făcut un pas greşit, iar el: tipul periculos pe care niciodată nu ţi l-ai dori să îl întâlneşti.
Lumină şi întuneric. Două lumi opuse se întâlnesc. Totul se schimbă. Atât pentru ea cât şi pentru el.
Inocenţa ei îl face să se apropie şi mai mult. Atracţie reciprocă, însă trecutul sumbru nu poate fi uşor de uitat. Anturajul lui nu poate fi schimbat.
”E a mea” sunt cuvintele care au schimbat totul. Frica s-a transformat în afecţiune, ambiţia în plăcere. Întunericul este îmbinat cu lumina, senzaţii noi, pericol, plăcere, dragoste.
... totul până când?