Noaptea în care te-am pierdut

Când iubirea devine cea mai adâncă rană, iar răzbunarea singurul mod de a mai respira, cât din tine mai rămâne până când nu te mai recunoști?

Reyna nu mai crede în iertare. Crede doar în răzbunare. Ani la rând a învățat să supraviețuiască printre ruinele propriei vieți, purtând în suflet o promisiune pe care nu și-a permis niciodată să o uite. Să-i facă să plătească. Iar acum este pregătită să ducă acea promisiune până la capăt. Nu ca să-și reconstruiască lumea. Ci ca să o dărâme pe a lor. Pentru că unele răni nu se vindecă niciodată.

Ele doar așteaptă momentul potrivit ca să sângereze din nou.

Doar că destinul are alte planuri. Iar ele poartă numele Alexander. Bărbatul pe care nu ar fi trebuit să-l întâlnească. Bărbatul care o vede dincolo de furie, dincolo de durere și dincolo de masca pe care și-a construit-o ca să supraviețuiască. Bărbatul care o privește de parcă ar merita încă să fie iubită.

Dar iubirea nu schimbă trecutul.

Iar Alexander ascunde un adevăr capabil să-i distrugă lumea... pentru a doua oară. Un adevăr care ar putea spulbera tot ce Reyna credea că știe despre viața ei. Iar când secretele vor ieși la lumină, nimic nu va mai putea fi reparat. Pentru că uneori adevărul doare mai mult decât trădarea. Și uneori iubirea cere un preț pe care nici măcar două inimi nu-l pot plăti.

Atunci, Reyna va fi nevoită să facă alegerea care îi va schimba pentru totdeauna destinul. Între iubire și răzbunare. Între trecut și viitor. Între omul care i-a redat speranța... și promisiunea care a ținut-o în viață. Pentru că unele povești de dragoste nu se termină atunci când doi oameni se pierd.

Uneori... atunci încep.