TREEHOUSE | vkook

Jungkook nu era o persoană specială. Nu a crezut niciodată că ceva remarcabil se va întâmpla cu viața sa, sau că măcar va lua parte la ceva incitant. Era pregătit să-și ducă viața plictisitoare⎯ nu pentru că asta voia el, ci pentru că nu avea posibilitatea să o schimbe.

Și poate că uneori, plictisitorul înseamnă bine. Plictisitorul înseamnă siguranță, fără durere și lacrimi scurse. Iar Jungkook... Oh, săracul Jungkook... El a trebuit să o învețe pe propria-și piele, pentru că, o dată în viața sa, a ales să trăiască cu adevărat în locul plictisitorului.

A ales să iubească pe cineva, deși îi era complet interzis să o facă. Tot ce voia era să îl sărute, să îl strângă în brațe și să-i spună în nenumărate șiruri cât de mult îl iubește. Voia să îi cânte melodii toată ziua, iar seara să danseze împreună sub cerul lin și plin de stele.

Voia să trăiască cu el și să moară cu el.

Prea rău, totuși, că finalul lor fericit era imposibil.

-----

Jungkook nu a avut niciodată o viață ușoară; pus mereu sub presiune de către tatăl său exigent și respins de către mama lui mai mult absentă, a ales să scape de așteptările lor imposibil de îndeplinit și stresul pe care i-l aducea viața încărcată din New York, măcar pentru câteva luni. Așa că, o dată cu sosirea verii lui 1973, Jungkook decide să își petreacă ultima vacanță din adolescență în Italia, la vechea casă a bunicilor săi ⎯ un loc unde speră să găsească liniștea pe care n-a avut-o niciodată alături de părinții săi.