Într-o lume în care întunericul nu este doar o absență a luminii, ci o prezență vie, aproape tangibilă, se întinde un tărâm uitat de orice rază de speranță. Pământul este ars și crăpat, iar aerul, încărcat de cenușă și sulf, îngreunează fiecare respirație. Aici, chiar și umbrele sunt mai întunecate, ca niște ființe vii care pândesc la marginea vederii, gata să se întrupeze în forme de coșmar.
-Am intrat, fără acordul meu, într-o lume unde întunericul nu se ascunde, ci te urmărește.
Verena, întruchiparea frumuseții și pericolului, își face loc printre ruinele acestui iad. Este o prezență hipnotică, cu ochii căprui atât de intenși încât par să străpungă întunericul însuși. Părul ei, o cascadă neagră, se împletește cu fumul și umbrele, ca și cum ar fi fost făurit din esența nopții.
-Nu am fost niciodată privată de durere, dar ceea ce trăiesc acum depășește orice coșmar. Aici, durerea este o monedă de schimb, iar sufletul meu a devenit prețul unei povești sângeroase și pline de secrete ascunse.
Deimos, întruchiparea fricii și a pericolului din iad, este un rege al acestui tărâm infernal. Ochii lui albaștri, reci și fără viață, par să absoarbă orice licărire de lumină, lăsând în urma lor un gol de teroare pură. Vocea sa este un ecou al pierzaniei, profundă și răsunătoare, capabilă să înghețe sângele în venele celor care o aud. Fiecare mișcare a lui emană forță brută și o amenințare tacită, ca o furtună de foc ce se apropie inexplicabil.
În acest loc, ei sunt atât răscumpărarea, cât și damnarea, un duet al disperării și al pasiunii nemiloase, care arde mai strălucitor decât orice foc din adâncurile infernului.
Chiar și în abisul cel mai adânc, ei ar fi mers împreună, căci unul fără celălalt ar fi doar o umbră în acest întuneric, dar împreună, sunt stăpânii unei lumi unde doar cei mai nebuni pot supraviețui
"Precum pasarile zboara, la fel si.. "
Acum pasarile numai zboara, asa ca care mai e rostul astfelor de metafore? Acum nici iarba numai creste cum crestea odata, si nici valurile apei nu se mai sparg la mal.
Intr-o lume distrusa va exista mereu si o fata distrusa, inconjurata de soapte, frici, si zeci de oameni de stiinta care vor sa afle de ce boala sufera. Insa Avaline Zimfy e perfect normala la fel ca si celelalte fete din fosta ei scoala. Singurul lucru care o face diferita e darul pe care il are.
Inchisa intr-un azil timp de 4 ani, fara speranta ca cineva o va salva, apare pe neasteptate Alecsandre Wars.
Alecsandre de cand se stie a fost sub controlul parintiilor lui, si s-a supus mereu poruncilor lui, dupa moartea tatalui lui amintirile incep sa ii revina, iar o fata bruneta ii da tarcoale prin vise. Asa incepe obsesia lui. Printre sutele de indatoriri pe care le-a mostenit dupa moartea tatalui lui Alecsandre isi asuma o responsabilitate enorma care va distruge vietile tuturor.
"O vreau. Mi-o doresc mai mult decat mi-am dorit ceva vreodata si va fi a mea fie ca vrea fie ca nu!"