" he smells like the rain. "

Cine zice că adolescența este obligatorie?
Yvonne, clar nu. Pentru ea, adolescența este doar o altă etapă de imaturitate, prin care oamenii își scuză propriile acțiuni greșite sau chiar deplasate.
Prin propria sa dezvoltare a gândirii, a decis că această etapă nu este demnă de ea; însă, în momentul în care, dai de o situație neîntâlnită, iar lumea ta este dată peste cap, ce ai alege? Să-ți ții promisiunea față de propria persoană, sau să alegi să distrugi indirect tot ceea ce ai clădit până în acel punct?

Subconștientul ei este atacat, de către gânduri pe care și-a jurat că n-o să le aibă, fiind o pierdere de timp.
Momentul în care totul se "năruie" este clipa când reușește să guste cu adevărat din viață, pentru propria sa plăcere.

Ce poate să doară mai tare, decât distrugerea personală, transpusă printr-un mod de răzbunare propriu? Putem afla, poate..