Prima iubire e mereu adevarata

Prima iubire e mereu adevarata

  • WpView
    Reads 239
  • WpVote
    Votes 20
  • WpPart
    Parts 5
WpMetadataReadOngoing
WpMetadataNoticeLast published Wed, Jun 8, 2016
WpInfo
Fiction
Action and Thriller
Ana, prințesa pierduta. După ani petrecuti intr-o lume fara magie, departe de casa si plătind pentru o faptă pe care nici măcar nu a facut-o ea, intr-un final se întoarce acasa. Dar oare va reusi sa reziste? Sa te prefaci ca nu-i cunosti cand ii iubesti, sa te prefaci ca nu esti tu, cand acela ar trebui sa fie tronul tau, sa trebuiasaca sa-l aperi cu viata, cand tot ce ai vrea e sa te duci in bratele sale si sa-i povestesti tot ce sa intamplat.... Cu siguranta nu va fi usor. Si mai sigur nu va fi lipsita de suferinta. Dar protectia poporului tau iubit, va fi întotdeauna mai presus de orice ti-ai dori. Haide sa o urmărim pe Ana in aventurile sale si sa speram ca la sfarsit, ca in orice poveste, dragostea va învinge.
All Rights Reserved
#775
magie
WpChevronRight
Join the largest storytelling communityGet personalized story recommendations, save your favourites to your library, and comment and vote to grow your community.
Illustration

You may also like

  • Ochii de gheață din adâncul zăpezii
  • A House of Second Chances
  • Elin
  • VULTURII MĂRILOR. Cronicile Taberei Kazdin volumul 3
  • ~Prințesa si Mafiotul ~
  • El Silencio de Madrid
  • You are mine//J.JK//
  • LUPII DE NOAPTE. Cronicile Taberei Kazdin, vol. 1
  • Thalas: Căpitanul nimănui
  • Din Prostie In Poveste - Cum Sa Strici Tot Si Sa Pari Ok

"Un foșnet de zăpadă călcată m-a făcut să-mi țin respirația. Am privit înspre marginea pădurii și l-am zărit. Era fința. Nu se ascundea de data asta, nu încerca să se piardă în umbre. Stătea drept, cu mantia albă fluturându-i în jur, ca și cum chiar vântul s-ar fi înclinat în fața lui. Ochii lui... îmi străpungeau sufletul. Am făcut un pas, apoi altul, coborând scările cabanei. Știam că ar trebui să trezesc pe cineva, să nu fiu singur, dar ceva mă împingea înainte. Parcă mă chema. Parcă legătura dintre noi exista cu mult înainte ca eu să pășesc în pădurea asta. -Cine... cine ești? am întrebat, vocea mea tremurând ca o frunză prinsă între furtuni. El nu a răspuns. Doar a ridicat o mână, iar în palmă s-a strâns fulg după fulg, până când zăpada a devenit o sferă străvezie, luminoasă, ca un ciob de cer înghețat. Mi-a arătat-o, și pentru un moment am avut impresia că văd ceva în ea - umbre de chipuri, ziduri de gheață, un secret ce pulsa în adâncul pădurii."

More details
WpActionLinkContent Guidelines