Vraja Enigmei

Tu reprezentai enigma întruchipată. Mă lăsai fără pic de raţionalitate şi te hrăneai cu gândirea mea. Tot ce avea legătură cu tine mă făcea confuză sau tristă. Nu te puteam înţelege – nici măcar pe jumătate. Reprezentai un întreg mister, un infinit. Nu mă lăsai să pătrund în nicio celulă din corpul tău; mă lăsai să mă scufund în misterul care te înconjura. Niciodată nu mi-ai fi dat o mână de ajutor pentru a ieşi din taina ta; îţi plăcea să fii asemănat cu o enigmă de către toţi din jurul tău. Lăsai lumea să creadă că ţi-au intrat pe sub piele, că au ajuns să desluşească misterul fiinţei tale, dar de fapt îi afundai şi mai tare în neştiinţă. La fel făceai şi cu mine; mă vrăjeai cu felul tău de a fi – unul ridicol de fals –, mă păcăleai în toate modurile în care voiai tu s-o faci. Ştiai să te joci cu mintea oamenilor şi, cel mai grav, cu inima – sufletul – lor. Răneai pe oricine din jurul tău, fără ca măcar să-ţi pese. Posedai magie, şi multă.

„Magia stă în mister.“

P.S: primele zece capitole (cele nenumerotate) sunt doar nişte gânduri de ale personajului principal, prin urmare nu trebuie citite neapărat.